Mănăstirea Agapia

„…Din câte biserici avem în țară, nici una nu include o așa de aleasă comoară artistică, atâta bogăție de viață cerească, exprimată așa de frumos, așa de curat și cu atâta putere” (Alexandru Vlahuță, 1910).

Mănăstirea Agapia este unul dintre cele mai cunoscute și mai apreciate monumente din această parte a țării, fiind situat la 9 km față de Tîrgu Neamț. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861.

Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț și este alcătuit din următoarele 7 obiective: Biserica „Sf. Voievozi” – datând din secolul al XVII-lea, Paraclisul „Nașterea Maicii Domnului” – datând din 1864, Biserica de lemn „Sf. Ioan Bogoslov” – datând din 1821, Chiliile – datând din secolele XIX-XX, Construcțiile din incintă – datând din secolele XIX-XX, Turnul clopotniță – datând din 1823, Bolnița de lemn „Adormirea Maicii Domnului” – datând din 1780, la acestea adăugându-se și Casa scriitorului Alexandru Vlahuță.

Istoria Mănăstirii Agapia este strâns legată de istoria schitului Agapia Veche, ctitorită de Cuviosul Agapie – numele de Agapie, în limba greacă, însemnând „drag”, „dragoste” (față de aproape).

Prima mențiune documentară este atestată prin Hotarnica lui Ilieș Vodă din anul 1437, care delimitează moșia Mănăstirii Agapia de cea a Mănăstirii Neamț.

Construcțiile de la Agapia din Deal nu prea aveau viață lungă din cauza terenului și, în jurul anuluu 1600, o parte dintre călugări s-au mutat în vale, ridicând aici o mică biserică, iar în jurul ei se va dezvolta Mănăstirea Agapia de astăzi, pomenită sub numele de Agapia Nouă, Agapia din Vale sau Agapia Mare.

Noua mănăstire a fost construită între 16 octombrie 1642 și 3 septembrie 1644 de către hatmanul Gavriil Coci – fratele domnitorului Vasile Lupu – și soția sa , cneaghina Liliana. Mănăstirea a fost sfințită la 12 septembrie 1647 de către Mitropolitul Varlaam Moțoc, în acest răstimp construindu-se chiliile, ce formează incinta mănăstirii, iar la răsărit, clopotnița, construcție masivă din piatră de granit.

Mănăstirea Agapia a fost locuită de călugări până în anul 1803 când, prin hrisov domnesc, ea devine obște de maici. Stareță a fost numită maica Elisabeta Costache, sora mitropolitului Veniamin Costache.

În jurul incintei există 140 de case vechi de 100 sau chiar 200 de ani, care au fost trecute pe lista monumentelor istorice. Mănăstirea Agapia are un număr de aproximativ 340 de maici, dintre care aproape 100 de maici viețuiesc în obștea mănăstirii, iar celelalte în satul monahal.