Mănăstirea Neamț

În tezaurul de valori ale patrimoniului istoric și cultural-artistic național, Mănăstirea Neamț, supranumită “Ierusalimul ortodoxiei române”, ocupă un rol cu totul deosebit, întreaga sa existență conferindu-i o aură de legendă și atributele unei vetre de viață spirituală.

Mănăstirea este atestată documentar în anul 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Din vechile construcții care au existat între zidurile Mănăstirii Neamț, astăzi, se mai regăsesc doar biserica lui Ștefan cel Mare și partea inferioară a turnului clopotniță zidit de Alexandru cel Bun. Clădirile care se află acum în incinta mănăstirii datează din perioada secolelor XVIII-XIX. Între anii 1958-1961 a fost reconstruită Biserica Sfântul Gheorghe, între chiliile de pe latura de est, pe locul unde altădată Petru Mușat înălțase prima biserică din piatră.

Mănăstirea Neamț este cel mai interesant și reprezentativ monument al arhitecturii vremii, atât ca plan și structură interioară, cât și ca mod de decorare a fațadelor. Arhitectura și plastica decorativă exterioară adaugă monumentului o măreție impunătoare.

Dintre atracțiile Mănăstirii, impresionant este Agiazmatarul circular din fața Mănăstirii Neamț, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată în anul 665 în Israel, pe care domnitorul Alexandru cel Bun a primit-o în dar de la Împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul.

Așezământul deține și cea mai veche bibliotecă mănăstirească, cu 18.000 de volume, având astfel o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale.

Încă de la finele veacului al XIV-lea, aici există o școală de caligrafi și miniaturiști în cadrul căreia se copiau și se împodobeau cărți bisericești pentru mănăstiri și biserici din târguri și sate. În prima jumătate a veacului al XV-lea, activitatea de manuscriere caligrafică și decorare artistică a textelor bisericești a fost dominată de vestitul monah Gavriil Uric, iar în a doua jumătate a aceluiași veac, de Teodor Marisescul, Ghervasie Ioanichie, Nicodim și Palade, ucenicii lui Gavriil Uric.

Documente neîndoielnice atestă că la Mănăstirea Neamț s-au prelucrat metale preționase, făurindu-se obiecte de cult. Tot aici s-au format pictori, sculptori în lemn și sculptori în piatră.
La muzeul de Artă se păstrează renumitul Epitaf, care a aparținut până în anul 1916 Mănăstirii Neamț, făcut în anul 1437 de egumenul Silvan.