Schitul Vovidenia

În perioada secolelor XV-XVI, schitul a fost un loc al pustnicilor. Pustnicii se retrăgeau din Mănăstirea mare pentru mai multă interiorizare în rugăciunea inimii. Din acest motiv, Schitul Vovidenia a primit numele de „Altarul din Poiana Liniștii”. La sfârșitul secolului al XVII-lea, familia banului Gosan a ctitorit o biserică cu hramul „Sfântul Spiridon”, iar în anul 1749 Episcopul Ioanichie al Romanului a construit o altă biserică de lemn cu hramul Vovidenia „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”.

Biserica a fost sfințită în ziua de 21 noiembrie a aceluiași an. Noua ctitorie a fost dotată cu cărți, veşminte, obiecte de cult, terenuri și case. În anul 1849 s-a început construcția unei noi biserici cu fațade neoclasice, luminoase, cu cinci turle. Lucrările au fost terminate în anul 1857.

Biserica a cunoscut de-a lungul anilor mai multe reparații, iar între anii 1868-1869 a fost pictată, în tempera, de pictorul Constantin Călinescu.

Catapeteasma este de la vechea biserică, fiind zugravită de unul dintre calugării mănăstirii, iar pictura interioară se remarcă prin multitudinea scenelor inspirate din viața monahală românească.